Rezervaţia Fâneţele seculare de la Ponoare - Bosanci

Localizare: Rezervaţia este situată la 9 km sud de municipiul Suceava, în dreptul satului Cumpătura (comuna Bosanci), la 1 km de şoseaua europeană (E85) care duce spre Fălticeni, ocupând un fânat pe dealul Strâmbu.Suprafaţa rezervaţiei este de cca. 24,50 ha .

Denumirea de Ponoare datează din 1911, când, după o perioadă de ploi abundente, aproape 2 ha de teren din actuala rezervaţie au alunecat de pe un versant vestic cu pantă mare, producând noi terase. În forma actuală, rezervaţia a fost propusă pentru protecţia plantelor din 1921 de către prof. Mihail Gusuleac, fiind unul din primele monumente ale naturii din ţara noastră. Altitudinea rezervaţiei este cuprinsă între 324 m şi 405 m iar expoziţia variază între cea nordică, nord-estică şi sud -vestică, predominând cea vestică. Solul este specific pădurilor ceea ce confirmă existenţa în trecutul îndepărtat a pădurilor de stejar, a căror urme se găsesc si astazi.

Zona rezervaţiei este caracterizată printr-o climă temperată, cu temperatura medie anuală de 8 grade Celsius şi media precipitaţiilor anuale de 600 mm.

Iernile sunt aspre, temperatura coborând uneori sub -30 grade Celsius (ianuarie 1975), verile relativ călduroase, media lunii iulie fiind de 20 grade Celsius.

În ceea ce priveşte vegetaţia lemnoasă care a existat cândva pe acest amplasament, cercetările întreprinse pe baza profilului de sol (la cca. 330-340 cm) au arătat prezenţa unei vegetaţii formată din molid şi pin, alternând cu ulm, gorun, tei şi carpen.

Specii ocrotite
Diversitatea plantelor impune această rezervaţie ca una dintre cele mai importante stiinţific, aici putând fi găsite elemente :

- eurasiatice : stânjenelul siberian (Iris siberica), frăsinelul (Dictamus albus), stegoroaia ( Veratum album, Veratum negrum), ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis), etc...

- europene şi central-europene : bulbucii (Trollius europaeus), degetarul (Digutalis grandiflora), turta (Carlina acaulis), pălămida ( Cirsium decusatum).

- continentale : clocotis (Clematis integrifolia), sparceta (Onobrychis arenaria), galbinaria (Sematula wolffii), dediţelul (Pulsatilla alba), etc.

- pontice, pontico-submediteraneene şi pontico-mediteraneene : odoleanul (Crambe tataria), inul sălbatic (Linum flavum), maceşul ( Rosa galbica), trifoiul galben (Trifolium pannonicum), Asynemna caescons, etc..

- circumpolar : feriga de mlaştina (Drysopteris thelypteris), drăgaica (Galium boreale), iarba albastră (Molinia coerulea), şopârliţa albă (Parnasia palustris), etc..

De menţionat este că în perimetrul rezervaţiei se află o casă laborator unde sunt herbarizate cca. 400 de specii provenite din fâneţele ocrotite de la Ponoare.

Fauna este deosebit de bogată, specifică zonei colinare, iar ca element "de import " s-a semnalat în anul 1973 fazanul, specie care a migrat din pădurea Mihoveni, de la o distanţă de peste 25 km. De asemenea, rezervaţia oferă loc de odihnă pentru berzele albe care se află în partea de la nord spre sud, în lunile august-septembrie.

Ion Nemes a descoperit aici noi specii de fluturi pentru fauna ţării noastre (cca.10), dintre care menţionăm: Cosmetriche potatosia (forma immaculata), Clepsus strigana, Broculatrix cristatella, Stomopteryx remisella, Phalonidia walsinghamana .

Existenţa casei- laborator (construită în 1969) a permis efectuarea de studii botanice şi analizelor poro- palonice ce au dus la concluzii deosebite referitoare la alternanţa florei din zonă. S-au tras, de asemenea, concluzii incontestabile asupra unor procese ce au avut loc, de exemplu: mlaştina actuală luând naştere în urma unei alunecari de teren.

În decursul anilor, rezervaţia a fost studiată de specialişti de peste hotare (Polonia, Franţa, Cehia, Slovacia, Anglia, Egipt) şi din România : Iuliu Morariu, Clement Horeanu, Gh. Bujoreanu, Emilian Topa, Ion Nemes, Constantin Toma, Gheorghe Mihai, Taras Seghedin, Mihai Mititriuc, Nicolae Boscaiu, etc., dovedind cu prisosinţă importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii.